depravare
română
Etimologie
Din a (se) deprava.
Pronunție
- AFI: /de.pra'va.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului depravare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | depravare | depravări |
| Articulat | depravarea | depravările |
| Genitiv-Dativ | depravării | depravărilor |
| Vocativ | depravare | depravărilor |
- faptul de a se deprava; corupție, blestemăție, desfrâu, depravațiune.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online