deranjare

română

Etimologie

Din a deranja.

Pronunție

• AFI: /de.ran'ʒa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului deranjare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deranjare	deranjări
Articulat	deranjarea	deranjările
Genitiv-Dativ	deranjării	deranjărilor
Vocativ	deranjare	deranjărilor

1. acțiunea de a (se) deranja și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online