deranjare
română
Etimologie
Din a deranja.
Pronunție
- AFI: /de.ran'ʒa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului deranjare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | deranjare | deranjări |
| Articulat | deranjarea | deranjările |
| Genitiv-Dativ | deranjării | deranjărilor |
| Vocativ | deranjare | deranjărilor |
- acțiunea de a (se) deranja și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online