dereglaj

română

Etimologie

Din franceză déréglage.

Pronunție

• AFI: /de.re'glaʒ/

Substantiv

Declinarea substantivului dereglaj
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dereglaj	dereglaje
Articulat	dereglajul	dereglajele
Genitiv-Dativ	dereglajului	dereglajelor
Vocativ	dereglajule	dereglajelor

1. dereglare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online