dereglare

română

Etimologie

Din a (se) deregla.

Pronunție

• AFI: /de.re'gla.re/

Substantiv

Declinarea substantivului dereglare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dereglare	dereglări
Articulat	dereglarea	dereglările
Genitiv-Dativ	dereglării	dereglărilor
Vocativ	dereglare	dereglărilor

1. acțiunea de a (se) deregla și rezultatul ei; stricare, deranjare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online