dereglare
română
Etimologie
Din a (se) deregla.
Pronunție
- AFI: /de.re'gla.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dereglare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dereglare | dereglări |
| Articulat | dereglarea | dereglările |
| Genitiv-Dativ | dereglării | dereglărilor |
| Vocativ | dereglare | dereglărilor |
- acțiunea de a (se) deregla și rezultatul ei; stricare, deranjare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online