română

Etimologie

Din turcă derviş.

Pronunție

  • AFI: /derˈviʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
derviș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ derviș derviși
Articulat dervișul dervișii
Genitiv-Dativ dervișului dervișilor
Vocativ dervișule dervișilor
  1. călugăr musulman (cerșetor).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe