desăguță

română

Etimologie

Din desag + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /de.sə'gu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului desăguță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	desăguță	desăguțe
Articulat	desăguța	desăguțele
Genitiv-Dativ	desăguței	desăguțelor
Vocativ	desăguță	desăguțelor

1. diminutiv al lui desagă; desăgel, desăgior.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online