desagă
română
Variante
Etimologie
Din neogreacă δισακκι (disákki) (ον (on)), bulgară дисаги (disagi).
Pronunție
- AFI: /de'sa.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului desagă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | desagă | desagi |
| Articulat | desaga | desagile |
| Genitiv-Dativ | desagii | desagilor |
| Vocativ | desagă | desagilor |
- traistă formată din două părți, care se poartă pe umăr sau pe șa.
- fiecare dintre cele două părți ale acestui obiect; (p.ext.) traistă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online