română

Etimologie

Din latină dĭscalcĕāre sau dĭsculcĭāre, ambele forme atestate.

Pronunție

  • AFI: /des.kəl'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) descălța
Infinitiv a (se) descălța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) descalț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) descalțe
Participiu descălțat
Conjugare I
  1. (v.refl. și tranz.) a(-și) scoate încălțămintea din picioare.
    Își descalță pantofii din picioare.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe