încălța

Vezi și : încalță, încălță

română

Din latină incalceare.

Conjugarea verbului încălța
Infinitiv	a încălța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încalț
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încalțe
Participiu	încălțat
Conjugare	I

(v.refl.) a-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea.
Încalță copilul.
(v.tranz.) a monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc.
(v.tranz.) (fig.) a înșela, a păcăli.

Din încălța.