descătărămare

română

Etimologie

Din a descătărăma.

Pronunție

• AFI: /des.kə.tə.rə'ma.re/

Substantiv

Declinarea substantivului descătărămare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	descătărămare	descătărămări
Articulat	descătărămarea	descătărămările
Genitiv-Dativ	descătărămării	descătărămărilor
Vocativ	descătărămare	descătărămărilor

1. acțiunea de a (se) descătărăma și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online