descleștare

română

Etimologie

Din a (se) descleșta.

Pronunție

• AFI: /des.kleʃ'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului descleștare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	descleștare	descleștări
Articulat	descleștarea	descleștările
Genitiv-Dativ	descleștării	descleștărilor
Vocativ	descleștare	descleștărilor

1. acțiunea de a (se) descleșta și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online