descojire
română
Etimologie
Din a descoji.
Pronunție
- AFI: /des.ko'ʒi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului descojire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | descojire | descojiri |
| Articulat | descojirea | descojirile |
| Genitiv-Dativ | descojirii | descojirilor |
| Vocativ | descojire | descojirilor |
- acțiunea de a descoji și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online