descoperitoare

română

Etimologie

Din descoperitor.

Pronunție

• AFI: /des.ko.pe.ri'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului descoperitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	descoperitoare	descoperitoare
Articulat	descoperitoarea	descoperitoarele
Genitiv-Dativ	descoperitoarei	descoperitoarelor
Vocativ	descoperitoareo	descoperitoarelor

1. persoană care face o descoperire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online