descoperitor

română

Etimologie

Din a descoperi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /des.ko.pe.ri'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului descoperitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	descoperitor	descoperitori
Articulat	descoperitorul	descoperitorii
Genitiv-Dativ	descoperitorului	descoperitorilor
Vocativ	descoperitorule	descoperitorilor

1. persoană care face o descoperire.

Cuvinte derivate

• descoperitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online