română

Etimologie

Din a desfide.

Pronunție

  • AFI: /des'fi.de.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
desfidere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ desfidere desfideri
Articulat desfiderea desfiderile
Genitiv-Dativ desfiderii desfiderilor
Vocativ desfidere desfiderilor
  1. (rar) faptul de a desfide; provocare, sfidare.


Traduceri

Referințe