română

Etimologie

După franceză défigurer.

Pronunție

  • AFI: /des.fi.gu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
desfigura
Infinitiv a desfigura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
desfigurez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să desfigureze
Participiu desfigurat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a strica fața, forma, înfățișarea firească a cuiva, urâțind-o; a poci, a sluți.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe