desfigura

română

Etimologie

După franceză défigurer.

Pronunție

• AFI: /des.fi.gu'ra/

Verb

Conjugarea verbului desfigura
Infinitiv	a desfigura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	desfigurez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să desfigureze
Participiu	desfigurat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a strica fața, forma, înfățișarea firească a cuiva, urâțind-o; a poci, a sluți.

Cuvinte derivate

• desfigurare
• desfigurat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online