deslușire

română

Etimologie

Din a desluși.

Pronunție

• AFI: /des.lu'ʃi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului deslușire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deslușire	deslușiri
Articulat	deslușirea	deslușirile
Genitiv-Dativ	deslușirii	deslușirilor
Vocativ	deslușire	deslușirilor

1. acțiunea de a (se) desluși și rezultatul ei; lămurire, explicație.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online