desprăfuitor
română
Etimologie
Din a desprăfui + sufixul -tor.
Pronunție
- AFI: /des.prə.fu.iˈtor/
Substantiv
| Declinarea substantivului desprăfuitor | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | desprăfuitor | desprăfuitoare |
| Articulat | desprăfuitorul | desprăfuitoarele |
| Genitiv-Dativ | desprăfuitorului | desprăfuitoarelor |
| Vocativ | desprăfuitorule | desprăfuitoarelor |
- aparat sau instalație folosite la desprăfuire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online