desprăfuire
română
Etimologie
Din a desprăfui.
Pronunție
- AFI: /des.prə.fuˈi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului desprăfuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | desprăfuire | desprăfuiri |
| Articulat | desprăfuirea | desprăfuirile |
| Genitiv-Dativ | desprăfuirii | desprăfuirilor |
| Vocativ | desprăfuire | desprăfuirilor |
- operație de separare și de eliminare a prafului dintr-un curent de aer sau de gaz în scopul curățirii acestora sau al recuperării particulelor solide valoroase.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online