destinatar

română

Etimologie

Din franceză destinataire.

Pronunție

• AFI: /des.ti.na'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului destinatar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	destinatar	destinatari
Articulat	destinatarul	destinatarii
Genitiv-Dativ	destinatarului	destinatarilor
Vocativ	destinatarule	destinatarilor

1. persoană căreia i se încredințează sau i se trimite ceva; adresant.

Cuvinte derivate

• destinatară

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• distanțare
• destărnița

Referințe

• DEX '98 via DEX online