destinatară

română

Etimologie

Din destinatar.

Pronunție

  • AFI: /des.ti.na'ta.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
destinatară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ destinatară destinatare
Articulat destinatara destinatarele
Genitiv-Dativ destinatarei destinatarelor
Vocativ destinataro destinatarelor
  1. persoană căreia i se încredințează sau i se trimite ceva; adresantă.


Traduceri

Anagrame

Referințe