destroienire

română

Etimologie

Din a destroieni.

Pronunție

• AFI: /des.tro.jeˈni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului destroienire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	destroienire	destroieniri
Articulat	destroienirea	destroienirile
Genitiv-Dativ	destroienirii	destroienirilor
Vocativ	destroienire	destroienirilor

1. acțiunea de a destroieni și rezultatul ei; deszăpezire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online