dezeșua

română

Etimologie

Din franceză déséschouer.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului dezeșua
Infinitiv	a dezeșua
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dezeșuez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dezeșueze
Participiu	dezeșuat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a repune în stare de plutire o navă eșuată.

Cuvinte derivate

• dezeșuare
• dezeșuat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online