dezeșuare
română
Etimologie
Din a dezeșua.
Pronunție
- AFI: /de.ze.ʃu'a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dezeșuare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dezeșuare | dezeșuări |
| Articulat | dezeșuarea | dezeșuările |
| Genitiv-Dativ | dezeșuării | dezeșuărilor |
| Vocativ | dezeșuare | dezeșuărilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online