deznădăjduire
română
Etimologie
Din a deznădăjdui.
Pronunție
- AFI: /dez.nə.dəʒ.du'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului deznădăjduire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | deznădăjduire | deznădăjduiri |
| Articulat | deznădăjduirea | deznădăjduirile |
| Genitiv-Dativ | deznădăjduirii | deznădăjduirilor |
| Vocativ | deznădăjduire | deznădăjduirilor |
- faptul de a deznădăjdui; (p.ext.) deznădejde.
Locuțiuni
- (loc.vb.) (înv.) A aduce (pe cineva) la deznădăjduire = a deznădăjdui; a exaspera.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online