dezordine

română

Etimologie

Din dez- + ordine (după franceză désordre).

Pronunție

• AFI: /de.zor.diˈne/

Substantiv

Declinarea substantivului dezordine
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dezordine	dezordini
Articulat	dezordinea	dezordinile
Genitiv-Dativ	dezordinii	dezordinilor
Vocativ	dezordine	dezordinilor

1. lipsă de ordine; neorânduială.
2. lipsă de organizare, de disciplină; debandadă.
3. tulburare (socială); revoltă, răscoală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online