lipsă
Etimologie
Din a lipsi (derivat regresiv).
Pronunție
- AFI: /'lip.sə/
Substantiv
Declinarea substantivului lipsă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | lipsă | lipsuri |
Articulat | lipsa | lipsurile |
Genitiv-Dativ | lipsei | lipsurilor |
Vocativ | lipsă | lipsurilor |
- faptul de a nu se afla într-un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obișnuit); absență.
- (adjectival) care lipsește, absent.
- Lipsă la apel.
- lucru care lipsește dintr-un ansamblu.
- faptul de a avea lacune, scăderi, deficiențe, defecte; lacună, scădere, deficiență, defect al cuiva sau a ceva.
- faptul de a-i lipsi cuiva cele necesare; nevoie, sărăcie.
- (înv. și reg.) necesitate, trebuință.
Locuțiuni
- (loc.adv.) (jur.) În lipsă = în contumacie.
- (loc.prep.) În (sau din) lipsă de... = nefiind, neavând ceva, din pricină că lipsește.
- În lipsa (cuiva sau a ceva) = cât timp (sau în timp ce) cineva sau ceva lipsește.
- (loc.adj.) De lipsă = necesar, indispensabil.
Expresii
- Mai bine lipsă = mai bine deloc, mai bine renunț
- A duce lipsă (de ceva) = a nu avea ceva (în cantitate suficientă)
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online