lipsă

română

Din a lipsi (derivat regresiv).

Declinarea substantivului lipsă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lipsă	lipsuri
Articulat	lipsa	lipsurile
Genitiv-Dativ	lipsei	lipsurilor
Vocativ	lipsă	lipsurilor

faptul de a nu se afla într-un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obișnuit); absență.
(adjectival) care lipsește, absent.
Lipsă la apel.
lucru care lipsește dintr-un ansamblu.
faptul de a avea lacune, scăderi, deficiențe, defecte; lacună, scădere, deficiență, defect al cuiva sau a ceva.
faptul de a-i lipsi cuiva cele necesare; nevoie, sărăcie.
(înv. și reg.) necesitate, trebuință.

(loc.adv.) (jur.) În lipsă = în contumacie.
(loc.prep.) În (sau din) lipsă de... = nefiind, neavând ceva, din pricină că lipsește.
În lipsa (cuiva sau a ceva) = cât timp (sau în timp ce) cineva sau ceva lipsește.
(loc.adj.) De lipsă = necesar, indispensabil.