diblă

română

Etimologie

Din sârbocroată diple „cimpoi”.

Pronunție

• AFI: /'di.blə/

Substantiv

Declinarea substantivului diblă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	diblă	dible
Articulat	dibla	diblele
Genitiv-Dativ	diblei	diblelor
Vocativ	diblă	diblelor

1. (pop. sau peior.) vioară.

Cuvinte derivate

• diblar

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dalbi

Referințe

• DEX '98 via DEX online