diblă
română
Etimologie
Din sârbocroată diple „cimpoi”.
Pronunție
- AFI: /'di.blə/
Substantiv
| Declinarea substantivului diblă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | diblă | dible |
| Articulat | dibla | diblele |
| Genitiv-Dativ | diblei | diblelor |
| Vocativ | diblă | diblelor |
- (pop. sau peior.) vioară.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online