cimpoi

română

Etimologie

Din latină *centĭpollium („stomac al rumegătoarelor”), în locul clasicului centĭpellium (Giuglea, Dacor., III, 594; Pușcariu, Dacor., III, 667; DAR).

Mai puțin probabilă este derivare din latină symphonia (Spitzer, Dacor., IV, 649) sau din italiană zampogna (Diez, Gramm., I, 446). Derivare din maghiară csimpolya (Cihac, II, 490; Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Candrea) este mai puțin probabilă decât, dimpotrivă, originea română a maghiarei (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 11).

Pronunție

• AFI: /ʧimˈpoj/

Substantiv

Declinarea substantivului cimpoi
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cimpoi	cimpoaie
Articulat	cimpoiul	cimpoaiele
Genitiv-Dativ	cimpoiului	cimpoaielor
Vocativ	cimpoiule	cimpoaielor

1. instrument muzical popular, alcătuit dintr-un burduf de piele și din mai multe tuburi sonore prin care trece aerul din burduf.

Cuvinte derivate

• cimpoiaș
• cimpoier

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online