dignité

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche dignité < latină dignitātem, forma de acuzativ pentru dignitās („valoare; demnitate”). Confer cuvântul moștenit în franceză veche deintié.

Pronunție

• AFI: /di.ɲi.te/, /di.ni.te/
•  Audio^fișier

Substantiv

dignité f., dignités pl.

1. demnitate
2. (p.ext.) solemnitate

Cuvinte apropiate

• digne

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire