(français)

Etimologie

Din franceză veche dignité < latină dignitātem, forma de acuzativ pentru dignitās („valoare; demnitate”). Confer cuvântul moștenit în franceză veche deintié.

Pronunție


Substantiv

dignité f., dignités pl.

  1. demnitate
  2. (p.ext.) solemnitate

Cuvinte apropiate

Referințe