disgruntlement

engleză

(English)

Etimologie

Compus din disgruntled + sufixul -ment.

Pronunție

• AFI: /dɪs'grʌntlmənt/

Substantiv

disgruntlement, (nenumărabil)

1. supărare, îmbufnare, bosumflare

Sinonime

• discontent, dissatisfaction

Cuvinte apropiate

• disgruntle
• disgruntled

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary