distinctiv

română

Etimologie

Din franceză distinctif.

Pronunție

• AFI: /dis.tink'tiv/

Adjectiv

Declinarea adjectivului distinctiv
	Singular	Plural
Masculin	distinctiv	distinctivi
Feminin	distinctivă	distinctive
Neutru	distinctiv	distinctive

1. care caracterizează un lucru în mod exclusiv; prin care un lucru se distinge, diferă de altul; care servește pentru recunoaștere; caracteristic.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online