distrust
(English)
Etimologie
Compus din prefixul dis- + trust.
Pronunție
- AFI: /dɪs'trʌst/
Substantiv
distrust, (nenumărabil)
- neîncredere, difidență, suspiciune
- He has a distrust of police officers.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Verb
| Conjugarea verbului to distrust | |
| Infinitiv | to distrust |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
distrusts |
| Trecut simplu | distrusted |
| Participiu trecut | distrusted |
| Participiu prezent | distrusting |
- a nu avea încredere în, a suspecta, a mefia
- She used to distrust dentists, but that was before she met Dr. Johnson.