suspiciune

română

Etimologie

Din franceză suspicion < latină suspicio, suspicionis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului suspiciune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	suspiciune	suspiciuni
Articulat	suspiciunea	suspiciunile
Genitiv-Dativ	suspiciunii	suspiciunilor
Vocativ	suspiciune	suspiciunilor

1. lipsă de încredere în cineva, îndoială în ceea ce privește corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, neîncredere.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online