română

Etimologie

Din franceză dithyrambique < latină dithyrambicus.

Pronunție

  • AFI: /di.ti'ram.bik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
ditirambic
Singular Plural
Masculin ditirambic ditirambici
Feminin ditirambică ditirambice
Neutru ditirambic ditirambice
  1. care aparține ditirambilor, privitor la ditirambi.
  2. (fig.) (despre stil, vorbire, cuvinte etc.) plin de elogii exagerate; emfatic, retoric.


Traduceri

Referințe