Etimologie

Din latină plenus.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
plin
Singular Plural
Masculin plin plini
Feminin plină pline
Neutru plin pline
  1. (despre vase, încăperi, recipiente etc.) care este umplut cu ceva, în care se află ceva până la limită.
  2. (despre arme de foc) în care au fost introduse cartușe; încărcat.
  3. fără goluri; întreg, compact, masiv.
  4. întreg, deplin, neștirbit.
  5. care cuprinde, conține, are ceva în cantitate sau în număr mare.
  6. (despre ochi) năpădit, inundat de lacrimi.
  7. care este acoperit, încărcat total sau parțial cu ceva.
  8. murdar, mânjit, uns (cu ceva).
  9. (despre ființe, corpul lor sau părți ale corpului) cu forme rotunde, durdulii; grăsuț.
  10. care are amploare, intensitate; desăvârșit.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • Plin ochi = umplut până la limita capacității
  • A fi plin de sine (sau de el) = a avea o părere foarte bună despre sine, a fi încrezut, îngâmfat
  • A-i fi (cuiva) paharul plin, = se spune despre cineva care a îndurat prea multe necazuri și nu le mai poate suporta
  • În plin (ă) ... = în mijlocul..., în miezul..., în toiul..


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
plin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plin pline
Articulat plinul plinele
Genitiv-Dativ plinului plinelor
Vocativ plinule plinelor
  1. ceea ce umple un vas, o cavitate, un spațiu etc.; conținut, cuprins.

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A-i merge cuiva în plin = a-i merge cuiva bine, a avea succes, a reuși, a izbândi
  • A da o lovitură (sau a lovi, a nimeri) în plin = a nimeri bine ținta vizată, a-și ajunge scopul
  • A-i ieși cuiva cu plin (ul) = a-i ieși cuiva în cale cu un vas plin (fapt considerat în credința populară ca semn prielnic)
  • A face plinul = a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei mașini


Traduceri

Referințe