română

Etimologie

Din franceză divaguer < latină divagari.

Pronunție

  • AFI: /di.va'ga/


Verb


Conjugarea verbului
divaga
Infinitiv a divaga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
divaghez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să divagheze
Participiu divagat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a se abate de la subiectul în discuție; (p.ext.) a vorbi aiurea, a bate câmpii.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe