divaga

română

Etimologie

Din franceză divaguer < latină divagari.

Pronunție

• AFI: /di.va'ga/

Verb

Conjugarea verbului divaga
Infinitiv	a divaga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	divaghez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să divagheze
Participiu	divagat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a se abate de la subiectul în discuție; (p.ext.) a vorbi aiurea, a bate câmpii.

Cuvinte derivate

• divagare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online