doborâre
română
Etimologie
Din a doborî.
Pronunție
- AFI: /do.bo'rɨ.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului doborâre | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | doborâre | doborâri |
| Articulat | doborârea | doborârile |
| Genitiv-Dativ | doborârii | doborârilor |
| Vocativ | doborâre | doborârilor |
- acțiunea de a doborî și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online