română

Etimologie

Din doftor.

Pronunție

  • AFI: /dof.to'ri/


Verb


Conjugarea verbului
doftori
Infinitiv a doftori
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
doftoresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să doftorească
Participiu doftorit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (pop.) a îngriji un bolnav (cu mijloace empirice); a doftorici.
  2. (v.refl.) (despre bolnavi) a se trata; a se vindeca (în urma unui tratament).


Traduceri

Referințe