română

Etimologie

Din drac + sufixul -ușor.

Pronunție

  • AFI: /drə.ku'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
drăcușor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ drăcușor drăcușori
Articulat drăcușorul drăcușorii
Genitiv-Dativ drăcușorului drăcușorilor
Vocativ drăcușorule drăcușorilor
  1. diminutiv al lui drac; drăculeț.
  2. (fig.) copil vioi, zglobiu, neastâmpărat.


Traduceri

Referințe