droga

română

Etimologie

Din franceză droguer.

Pronunție

• AFI: /droˈɡa/

Verb

Conjugarea verbului (se) droga
Infinitiv	a (se) droga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) droghez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) drogheze
Participiu	drogat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a administra sau a lua stupefiante; a administra sau a lua medicamente în cantități excesive.

Cuvinte derivate

• drogare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dogar
• drago

Referințe

• DEX '98 via DEX online