dragă

română

Etimologie

Din drag.

Pronunție

• AFI: /'dra.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului dragă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dragă	dragi
Articulat	draga	dragile
Genitiv-Dativ	dragii	dragilor
Vocativ	drago	dragilor

1. persoană care iubește pe alta, care se află în relații de dragoste cu aceasta; iubită.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din franceză drague.

Substantiv

Declinarea substantivului dragă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dragă	drage
Articulat	draga	dragele
Genitiv-Dativ	dragei	dragelor
Vocativ	dragă	dragelor

1. navă special amenajată sau aparatură cu care se draghează.
2. instrument în formă de sac sau de plasă cu care se colectează organismele vegetale sau animale de pe fundul apelor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• grada

Referințe

• DEX '98 via DEX online