drupă
Vezi și : drupa |
Etimologie
Din franceză drupe < latină drūpa. Provine din greacă antică δρύππᾱ (druppā).
Pronunție
- AFI: /'dru.pə/
Substantiv
Declinarea substantivului drupă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | drupă | drupe |
Articulat | drupa | drupele |
Genitiv-Dativ | drupei | drupelor |
Vocativ | drupă, drupo | drupelor |
- (bot.) tip de fruct cu mezocarpul cărnos (și zemos) și cu endocarpul format dintr-un singur sâmbure.
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
fruct indehiscent cărnos și zemos, cu un singur sâmbure
|
|