curmală
Etimologie
Din turcă kurma (astezi hurma), prin intermediul neogreacă ϰουρμάς (kourmás) (astezi χουρμάς). Singularul normal, curma, a fost înlocuit de un singular analogic, format pe baza pluralului curmale.
Pronunție
- AFI: /kur'ma.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului curmală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | curmală | curmale |
| Articulat | curmala | curmalele |
| Genitiv-Dativ | curmalei | curmalelor |
| Vocativ | ' | ' |
- fructul curmalului, comestibil, brun-roșcat, oval, bogat în zahăr, cu gust dulce și plăcut.
- Curmala este fructul curmalului.
Sinonime
- (bot.) (înv.) finică
Cuvinte derivate
Traduceri
fruct
|
|