dubi

română

Etimologie

Din ucraineană дубyтy (dubyty).

Pronunție

• AFI: /du'bi/

Verb

Conjugarea verbului dubi
Infinitiv	a dubi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dubesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dubească
Participiu	dubit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (reg.) a tăbăci, a argăsi.
2. (v.refl.) (despre in, cânepă, etc.) a se muia, a se topi, a se destrăma.

Cuvinte derivate

• dubeală
• dubire
• dubit

Expresii

• A pune (pe cineva) la dubit = a băga (pe cineva) la închisoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online