destrăma
Etimologie
Pronunție
- AFI: /des.trə'ma/
Verb
Conjugarea verbului destrăma | |
Infinitiv | a destrăma |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
destram |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să destrame |
Participiu | destrămat |
Conjugare | I |
- (v.refl.) (despre țesături sau obiecte țesute) a se zdrențui prin desfacerea neregulată și ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare; a se rupe.
- A destrăma o țesătură.
- (v.refl.) (fig.) a se răsfira, a se risipi.
- Niște nourași albi se destramă în aer.
- (v.tranz.) (adesea fig.) a desface, a deșira un ghem, o împletitură etc.
- (v.tranz.) a desfoia, a desface, a afâna un material textil fibros pentru a separa impuritățile și a-l pregăti pentru cardare.
- (v.tranz.) a mărunți semifabricatele fibroase (celuloza, maculatura etc.) în vederea transformării lor în paste de hârtie.
- (v.tranz. și refl.) (adesea fig.), A (se) descompune, a (se) desface în elementele componente; a (se) dizolva, a (se) dezmembra, a (se) nimici; (p.ext.) a slăbi.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online