destrăma

română

Conjugarea verbului destrăma
Infinitiv	a destrăma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	destram
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să destrame
Participiu	destrămat
Conjugare	I

(v.refl.) (despre țesături sau obiecte țesute) a se zdrențui prin desfacerea neregulată și ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare; a se rupe.
A destrăma o țesătură.
(v.refl.) (fig.) a se răsfira, a se risipi.
Niște nourași albi se destramă în aer.
(v.tranz.) (adesea fig.) a desface, a deșira un ghem, o împletitură etc.
(v.tranz.) a desfoia, a desface, a afâna un material textil fibros pentru a separa impuritățile și a-l pregăti pentru cardare.
(v.tranz.) a mărunți semifabricatele fibroase (celuloza, maculatura etc.) în vederea transformării lor în paste de hârtie.
(v.tranz. și refl.) (adesea fig.), A (se) descompune, a (se) desface în elementele componente; a (se) dizolva, a (se) dezmembra, a (se) nimici; (p.ext.) a slăbi.