dysterkvist

suedeză

(svenska)

Etimologie

Atestat deja în 1887; compus din dyster („trist, mâhnit”) +‎ kvist („rămurică, crenguță”).

Pronunție

• AFI: /ˈdʏstɛrˌkvɪst/

Substantiv

Declinarea substantivului dysterkvist
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	dysterkvist	dysterkvisten	dysterkvistar	dysterkvistarna
Genitiv	dysterkvists	dysterkvistens	dysterkvistars	dysterkvistarnas

1. (fam.) persoană tristă

   När vädret är kallt och rått blir du alltid en sån dysterkvist.

Sinonime

• pessimist, melankoliker

Antonime

• muntergök

Vezi și

• kvällskvist
• morgonkvist

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary