editor
Vezi și : Editor |
română
Etimologie
Din franceză éditeur < latină editor, editoris.
Pronunție
- AFI: /e.di'tor/
Substantiv
Declinarea substantivului editor | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | editor | editori |
Articulat | editorul | editorii |
Genitiv-Dativ | editorului | editorilor |
Vocativ | editorule | editorilor |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
catalană
(català)
Etimologie
Din latină medie, care provine din latină târzie ēditor, din ēditus < din ēdō („a edita, a publica”).
Pronunție
Substantiv
editor m., editors pl.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Referințe
engleză
(English)
Variante
- (ieșit din uz) editour
Etimologie
Din latină medie, care provine din latină târzie ēditor, din ēditus < din ēdō („a edita, a publica”).
Pronunție
- AFI: /ˈɛdɪtə(ɹ)/
Substantiv
editor, pl. editors
- editor, revizor, corector
- (publ.) editor, redactor
- Julie became the editor of the school newspaper.
- (cinem.) monteză
- (inform.) editor
- (cinem.) montor
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Vezi și
Referințe
portugheză
Etimologie
Din latină medie, care provine din latină târzie ēditor, din ēditus < din ēdō („a edita, a publica”).
Pronunție
- AFI: /e.diˈtoɾ/
Substantiv
editor m., editores pl.
- editor, revizor, corector
- (publ.) editor, redactor
- O editor não quis publicar a obra.
- (inform.) editor
- O “OpenOffice” é um editor de texto livre.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Referințe
spaniolă
(español)
Etimologie
Din latină medie, care provine din latină târzie ēditor, din ēditus < din ēdō („a edita, a publica”).
Pronunție
- AFI: /e.ðiˈtoɾ/
Substantiv
editor m., editores pl.