corector

română

Etimologie

Din franceză correcteur < latină corrector.

Pronunție

• AFI: /ko.rek'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului corector
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	corector	corectori
Articulat	corectorul	corectorii
Genitiv-Dativ	corectorului	corectorilor
Vocativ	corectorule	corectorilor

1. persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie.

Cuvinte derivate

• corectoare
• precorector

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului corector
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	corector	corectoare
Articulat	corectorul	corectoarele
Genitiv-Dativ	corectorului	corectoarelor
Vocativ	corectorule	corectoarelor

1. aparat, de obicei automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online