eliminatoriu

română

Etimologie

Din franceză éliminatoire.

Pronunție

• AFI: /e.lip.soˈid/

Adjectiv

Declinarea adjectivului eliminatoriu
	Singular	Plural
Masculin	eliminatoriu	eliminatorii
Feminin	eliminatorie	eliminatorii
Neutru	eliminatoriu	eliminatorii

1. care elimină, care atrage eliminarea; eliminator.
2. (despre probele unui concurs) care aduce excluderea din examen a concurenților mai slabi.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online